ALCHIMIA

  ALCHIMIE-arta (ştiinţa) de a transforma metalele În argint sau aur
- este definiţia ce sa da În mod obisnuit alchimiei, dar vom vedea
ca alchimia este mai mult decât atât.
  Textele vechilor alchimisti arata ca " acesti oameni nu erau interesati
sa faca aur si nu vorbeau În realitate de metalul pretios de culoare
galben stralucitoare pe care noi Îl numim aur. Chimistul care examineaza
aceste tratate Încearca aceiasi impresie ca si zidarul care ar vrea
sa gaseasca informatii practice despre zidarie Într-o lucrare francmasonica"
  Istoricii stiintelor deosebesc trei epoci În formarea alchimiei greco
egiptene:
  1. epoca retetelor tehnice, referindu-se la operatile de combinare,
de colorare si de imitare a aurului ( de exemplu Papirusurile din Leyden
si Stockholm, care dateaza din  sec. III Î.e.n.);
  2. epoca filosofica, inaugurata, foarte probabil, de Bolos din Mendes
( sec. II Î.e.n.);
  3. epoca literaturii alchimice propriu-zise, aceea a lui Zosima (sec.
III-IV).
  Incepând cu secolul al III-lea e.n., gnosticul Zosima Panopolitanul
a dezvoltat chrysopea, "arta sacra de a face aur". Spre deosebire de
predecesorii lor, el si contemporanii lui au urmarit În egala masura
un scop mistic cât si material, legând aceasta arta de misterele templelor
egiptene.
  Alchimia a fost practicata si În China antica, prima carte a unui
autor alchimic chinez, care a aparut În secolul al VI-lea e.n., putând
fi considerata mai degraba un comentariu simbolic pentru I-King, ceea
ce este relevant pentru faptul ca, În China, specialistii alchimiei,
reprezentati de taoisti, au evoluat spre "alchimia interioara" care
avea mai multe exercitii spirituale decât exercitii chimice.
  Primele traduceri În latineste ale operelor alchimice pastrate sau
redactate din araba, dateaza din secolul al XII-lea. Intre cele mai
celebre, Tabula Smaragdina, atribuita lui Hermes, se bucura de o celebritate
considerabila. In aceasta carte se afla celebra formula care ilustreaza
solidaritatea dintre hermetism si alchimie: "Toate cele din Inalt sunt
asemeni cu toate cele de jos , toate cele de jos sunt asemeni cu toate
cele de sus, pentru ca sa savârseasca miracolul Unitatii".
  Grecii, arabii si occidentalii din Evul Mediu ramân creatorii alchimiei
traditionale, un ansamblu complex de notiuni metafizice si de procedee
de lucru prin care se urmarea transmutarea metalelor (trecerea unui
metal imperfect la starea perfecta).
  Alchimistii au fost urmariti si persecutati de Inchizitie la fel
cu vrajitorii si ereticii ceea este surprinzator deoarece, În laboratoarele
lor, Începeau Întotdeauna prin a se ruga si a-si purifica sufletul
Înainte de lucru. Ca nu este vorba doar de operatii de laborator este
un lucru dovedit prin accentul care se pune pe virtutiile si calitatiile
alchimistului: acesta trebuie sa fie sanatos, modest, rabdator, pur;
el trebuie sa aiba mintea libera si În consonanta cu opera; trebuie,
deopotriva, sa opereze si sa mediteze, sa-si purifice fiinta.
  In secolul XVI la Venetia a aparut o carte care pune bazele unei
ramuri a alchimiei numita voarhadumia, care avea În vedere  atât transmutarea
metalelor  cât si alchimia din punct de vedere metafizic, cautând
În operatiile care ridicau un metal oarecare la demnitatea de aur ratiunea
de a fi a lucrurilor create, legile secrete ale materiei si posibilitatea
de transcendere a sufletului si a trupului.
  In 1645, William Salmon defineste, În Dictionnaire hermetique, cuvântul
filozofie În acest fel: "Nume care se da stiintei sau artei care ne
Învata sa facem piatra filozofala." Alchimistii se considerau filosofi,
adevarata filosofie având ca scop Marea Opera, adica pregatirea pietrei
filozofale care va transforma metalele imperfecte În aur. Aceasta piatra
este un medicament absolut care-ti asigura sanatate si viata lunga
daca Înghiti câte putin, de doua ori pe an, Într-un amestec cu o pasta
speciala.
  Eforturile depuse de alchimisti de-a lungul secolelor nu par a fi
fost Încununate de succes, toate demonstratiile practice realizate
de acestia dovedindu-se În final a nu fi fost decât niste scamatorii.
Si totusi, În ciuda impostorilor, independent de reusita sau de esec,
alchimistii au facut numeroase descoperiri stiintifice de care beneficiem
si astazi.
  Dintre clasicii literaturii alchimice este de mentionat Valentin
Andreae (1586-1654). Cea mai buna opera a sa este un roman alegoric,
aparut În 1616, Chymische Hochzeit: Christiani Rozenkreutz anno 1459
(Nunta chimica a lui Cristian Rozenkreutz) În care povesteste cum Întemeietorul
legendar al Rozei-Crucis a gasit piatra filozofala; sub fiecare episod
sunt ascunse indicatii tehnice. Povestitorul, Rosenckeutz, invitat
la nunta lui Sponsus cu Sponsa, trece printr-o padure unde trebuie
sa aleaga Între patru drumuri, dintre care unul duce la moarte iar
celelalte trei sunt pline de pericole; nici unul nu putea fi refacut
În sens invers. Incercând sa elibereze un porumbel atacat de un corb,
urmeaza un drum , fara a-l fi ales În mod special, ajunge cu greutate
la castelul regal. Acolo, mesenii, nobilii si oamenii de rând trebuie
sa fie cântariti În Balanta Artistilor pentru a se sti daca sunt demni
de a fi prezentati regelui. Rozenkreutz, trecând cu bine proba, asista
la o ceremonie În timpul careia au loc funerariile a sase persoane
regale, se decapiteaza un urias negru, capul sau fiind folosit la Încalzirea
unui cuptor În care se cloceste un ou. Din acest ou iese o pasare neagra
care este asezata Într-o baie alba ca laptele; ea Îsi pierde acolo
toate penele iar lichidul devine albastru. Toate numele din aceasta
povestire recomanda dozajele necesare pentru Marea Opera; initialele
de pe medalii, inscriptiile de pe ziduri, ghicitorile care sunt spuse
asistentei sunt alte moduri voalate de a arata ordinea si rezultatul
operatiilor. In cea de-a saptea zi, Rozenkreutz, numit de rege Cavaler
al Pietrei de aur, depune juramânt ca va respecta cele cinci porunci
ale acestei demnitati si scrie Într-un registru: SUMMA SCIENTIA NIHIL
SCIRE (Stiinta suprema este de a nu sti nimic), ceea ce nu vrea sa
spuna ca stiinta este zadarnica, ci ca adevaratul savant trebuie sa
actioneze ca si când n-ar sti nimic si sa caute mereu.
  Un rol important În dezvoltarea alchimiei experimentale a
avut si cunoscutul fizician Isaac Newton. El a experimentat În laboratorul
lui operatiile descrise În vasta literatura alchimica, Într-o masura
neatinsa vreodata nici Înainte , nici dupa el. Newton spera sa descopere
cu ajutorul alchimiei structura microuniversului ca sa-si poata omologa
sistemul cosmologic. Predecesorul lui, Robert Fludd a sustinut aceiasi
idee fiind convins ca cunoasterea microcosmosului - adica a trupului
omenesc - ne releva structura Universului si ne calauzeste În cele
din urma la Creator. In plus cu cât cunosti mai bine Universul cu atât
Înaintezi mai departe pe drumul cunoasterii de Sine.
  Revenirea cea mai spectaculoasa a alchimiei În secolul XX se datoreaza
lui C.C.Jung care, În 1928, la cincisprezece ani dupa despartirea sa
de Freud, a Început sa studieze sistematic vechile texte ermetice,
ceea ce l-a dus, În 1944, sa arate În lucrarea "Psychologie und Alchemie",
ce resurse oferea simbolica alchimiei unui psihoterapeut, plecând de
la "ipoteza ca În psihic exista un scop final si, ca sa zicem asa,
independent de conditiile exterioare". Die Psychologie der Ubertragung
(Psihologia transferului), 1946, este un comentariu alchimic asupra
libidoului, Încercând sa "aprofundeze sexualitatea dincolo de semnificatia
ei personala si de importanta ei ca functie biologica si sa-i explice
latura ei spirituala"
  In aspectele sale cele mai profunde, alchimia traditionala ascunde
secrete care ar trebui Întelese În perspectivele generale ale tantrismului.
Calea În cuplu figureaza În Întregime printre itinerariile propuse
de traditia alchimica, În anumite cazuri cuplul format de alchimist
si iubita sa Împrumutând cu adevarat o multitudine de valente din calea
tantrica. Alchimistii au descoperit de-a lungul secolelor, asemeni
adeptilor tantrici sau taoisti, ca energia ce se degaja Înaintea, În
timpul si dupa o fuziune amoroasa poate fi controlata si canalizata
pentru a ne transforma din punct de vedere spiritual. Când Keneth Grant
a scris ca "metalele alchimistului erau substante vii" el s-a referit
de fapt la secretiile erotice.
  Exista În aceasta privinta o foarte ciudata lucrare, compusa doar
din planse simbolice si publicata de La Rochelle, În 1677: "Mutus liber,
in quo tamen tota Philosophia hermetica, figuris hieroglyphicie depinquitur"
(Cartea Muta, În care, totusi, sunt descrise toate operatiile Filosofiei
hermetice). Autorul acestei stranii lucrari, care se ascunde sub pseudonimul
Altus, era alchimistul francez Soulat, domn de Maretz. Mutus Liber
are reputatia de a contine toate secretele practice care permit alchimistilor
realizarea progresiva a Marii Opere Hermetice. Frumoasele imagini din
Mutus Liber Înfatiseaza pe alchimist si pe iubita sa pe cale de a savârsi
operatii bine determinate, ca: pregatirea si amestecarea substantelor
minerale anumite, supravegherea lentei coaceri a materiei prime etc.
Dar acest nivel de "lectura" nu este singurul. Simultan cu operatiile
materiale, Marea Opera alchimica presupune exercitii spirituale speciale,
Întotdeauna realizate În directa corespondenta cu ele. Aceasta asceza
hermetica occidentala este Întru totul analoga tehnicilor secrete de
vizualizare si de eliberare utilizate În tantrismul hindus si buddhist.
De unde necesitatea de a Învata sa
se descifreze imaginile de pe doua nivele complementare -material
si spiritual. Femeia care opereaza Împreuna cu sotul ei va putea reprezenta
astfel totodata si tovarasa corporala  (care ajuta de-a lungul lucrului)
si partea feminina a sufletului, cu care alchimistul va realiza uniunea
mistica. Gravura finala reprezinta suprema eliberare atinsa de catre
adept, cand corpul sau fizic (figurat prin cadavrul de pe pamânt) va
fi Înlocuit de un corp de slava.
  In concluzie, În afara unei alchimii exoterice (exterioare) ce urmarea
transmutarea unor anumite substante În altele - ce de fapt este precursoarea
chimiei de astazi - exista alchimia esoterica ( interioara) ce a avut
ca scop transformarea (transmutarea) constiintei primare ( metalele
impure) În constiinta divina (metale pure) cu ajutorul trezirii energiei
infinite din fiinta - kundalini ( piatra filosofala).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu